27 noiembrie 2010

38 de saptamani

Sambata...in sfarsit.
Avem programare la ecografie: 10 decembrie la ora 9:00.
Voi publica ecografia.
In ultima saptamana nici greturi nici nimic, am respectat dieta: 3 mese si intre mese fructe. (Ieri am cerut o pizza la domiciliu...OOPS!) :)
DEocamdata, greutate de 65,50 Kg.
Am de lucru.

Weekend placut!

24 noiembrie 2010

Am avut programare cu "moasa", care v-am zis ca e barbat.
A fost prima intalnire cu el.
S-a mirat ca medicul de familie nu mi-a dat trimitere pana acum la spital,pt ecografie si un test, zice ca e destul de tarziu dar daca imi dau programarea peste 3 saptamani sa zicem ca e in regula. Am cerut azi programarea si trebuie sa astept sa ma sune sau sa primesc o scrisoare cu ziua si ora la care trebuie sa merg, aici nu e de pe o zi pe alta, nici macar de pe o saptamana pe alta...S-a mirat si de faptul ca medicul mi-a dat doar pastile cu acid folic, fara iod... Se pare ca medicul meu e cam uituc...sunt cam suparata. Mai ales fiind prima sarcina ar trebui sa se ocupe mai indeaproape si daca nu stie sa zica si merg la altul...Acum nu mai are rost sa ma schimb la alt medic de familie, de vreme ce am trecut la moasa si la spital asa ca nu mai am treaba cu el, dar intr-un viitor...
In rest analizele zice ca au iesit foarte bine, trebuie sa am grija cu toxoplasmoza de vreme ce nu am suferit de boala asta. Si se repeta testul trimestral.
M-a inscris gratuit la o revista "Mi Bebe y yo" (Eu si bebelusul meu). Mi-a dat apoi 2 cutii care se dau femeilor gravide, fiecare cu cate o revista, cu cate un detergent pt hainute, apa minerala plata, o suzeta, un scutec DODOT, o suzeta pt biberon, pliante de publicitate, si alte "chestiutze". Atasez poza.
Pe 15 decembrie ar trebui sa am programarea la spital pentru prima eco si pe 19 ianuarie am din nou programare cu matron-ul, Jesús.

Azi am fost si la dentist, datorita unei castane dure...mi s-a rupt o parte dintr-o masea si maine merg sa mi-o refaca.

22 noiembrie 2010

38 de saptamani

Sambata aveam planificata o reuniune tuppersex la 21:30 intr-un sat la vreo 10km de aici. Dar dupa-masa nu m-am simtit asa de bine, nu ma simteam in stare sa prezint produse timp de 2 ore unor fete, fara sa am macar un castig asigurat...asa ca le-am trimis mesaj sa o lasam pe saptamana viitoare dar apoi m-au sunat sa vada daca ma simteam mai bine si daca totusi puteam sa merg ca nu puteau amana. Nu am mers. Calitate inainte de cantitate...

Am stat in casa, m-am uitat la TV, am mai facut una alta cand m-am simtit mai bine. A copt Jose castanele culese de noi (o parte, ca avem o gramada), a facut un oloi de supa de JAMÓN . Duminica ne-am trezit relativ tarziu, am facut un pic de curatenie (ma simteam excelent, nici macar greturi) si am pornit la drum spre Portalegre, in Portugalia. Pe Bimba am bagat-o (cu forta) in cusca de transport pe care i-am cumparat-o, de vreme ce in masina noua nu mai poate calatori pe bancheta din spate (adica poate dar nu vrem noi sa o umple de par).

Am facut o oprire in Portagem, unde am mancat la restaurantul pe care il cunoastem deja, la care am fost si cu Mami in septembrie. O supa delicioasa cu mult patrunjel, paine, usturoi si ou prajit - da, totul in acelasi bol- si eu cod cu garnitura, Jose cod cu cartofi prajiti in fasii micute si ou (un fel de omleta). Ca de obicei, niste portii enorme, de am luat la pachet. Apoi desert, o spuma de caramel parca.

Dupa masa copioasa am pornit spre un orasel portughez Portalegre, cand am ajuns acolo am scos-o pe Bimba, am facut poze unui platan din 1800 ale carui ramuri se sprijineau pe niste suporturi speciale, de diverse culori, asa erau de mari.

In cinci minute s-a intunecat din cauza unor nori negri si a inceput sa ploua ca lumea...ne-am refugiat intr-un loc unde se vindeau un fel de gogosi umplute, churros, si am mancat cate unul (un churro). Apoi ne-am dat seama ca nu avea de gand sa se opreasca ploaia asa ca am plecat spre casa.

Desi se zice ca in primul trimestru nu e indicat sa calatoreasca gravidele (si cate si mai cate "nu sunt indicate"...de parca am fi invalide) am citit ca nu este nici o problema, si pot sustine aceasta teorie. Nu mi se face rau pe masina. Mai ales daca am mereu ceva in stomac. Biscuiti, orice.

Va doresc tuturor o saptamana placuta!

Besos

18 noiembrie 2010

38 de saptamani

Am uitat sa mentionez ca ieri am mancat la barul unde lucreaza Pery, fratele lui JOse, cu Jose si mama lui. AM mancat putin asa ca am mers acasa si mi-am facut o salata. Apoi am picat moarta de somn pana la 17:15, timp in care Jose a fost acasa la bunicul Luis, de unde au mers cu totii dupa masina. La 17:30 am deschis magazinul si nu m-am simtit bine toata dupa amiaza!
Mi-era somn, nu aveam chef de nimic, mi-era si un pic rau, o stare foarte nasoala, si nu aveam rabdare cu nimeni. Nici nu am condus masina noua, l-am lasat pe Jose, ca nu ma simteam in stare.
Pana la urma m-am simtit mai bine dupa ce am mancat de seara.

38 de saptamani

Venim de la medic. Inca nu am avut programare cu MOASA desi credeam ca era azi. AM fost la medicul de familie, care mi-a cerut antecedentele familiare, mi-a luat tensiunea, m-a cantarit, a vazut analizele de sange si zice ca totul e ok. Saptamana viitoare, marti, merg la matrón.

Dupa calculele medicului, sunt de 8 saptamani (ceea ce inseamna ca fatul - care inca nu e fat - are 6 saptamani, se considera ca ovulatia si fecundarea au avut loc la doua saptamani de la ultima menstruatie). Tot el zice ca data aproximativa a nasterii ar fi 30 iunie 2011.

Ne-am trezit la 8 si am mancat nutella pe paine cu cafea cu lapte. Iar la 8:30 eram acolo. Centrul de sanatate e la 2 pasi (mai exact 15 pasi) de casa.

Am terminat in jumatate de ora asa ca am luat manualul de la masina (pentri cine nu stie, ieri ne-au dat masina nou: TOYOTA AURIS 2010) si am mers sa vedem ce mai invatam, am conectat telefoanele prin bluetooth si mi-am aranjat scaunul, volanul si onglinzile pentru ca la 12:15 am un laborator.

Spor la treaba si o zi placuta!!!

17 noiembrie 2010

38 de saptamani

AM uitat sa zic ca acum 2 duminici (sau una, nu stiu, timpul zboara) am fost la cules de castane. Cu parintii lui JOse, fratele (cu Mari -prietena lui) si matusa. Era fix in duminica dupa ce am aflat vestea cea mare (vineri dimineata). Asa ca toata lumea avea grija de mine, sau nu neaparat de mine...ci mai degraba de Luisito sau de EA (poate MARA, ma mai gandesc, se accepta sugestii), am am grija pe unde calc, sa nu calc pe pietrele alea, sa nu cad, sa nu ridic plasa ca e grea, ca nu am voie sa ridic greutati, etc. Mi-am dat seama in ziua aia cam ce ma asteapta de acum incolo...

Nu-mi place deloc senzatia de impotenta, nici cand a trebuit sa folosesc carje nu am acceptat sa ma cocoloseasca nimeni, desi au insistat...bine, acum nu mai e vorba doar de sanatatea mea, asa ca am citit ca trebuie sa renunt la complexul de SUPER-MOM (Super-Mamica)si sa ma las rasfatata ca apoi o sa tot am timp sa fac de toate, chiar prea multe.

Nu pot face mai nimic in Capoeira, pot duce cel mult punga de gunoi, nu pot ridica un calculator, o imprimanta (desi nu vad in ce masura ar afecta, nimeni nu e in stare sa-mi explice din punct de vedere medical in ce fel il afecteaza pe fat, de vreme ce nu fac un efort prea mare, nu sprijin nimic pe burta, ridic in pozitia corecta...).


Deocamdata, dupa cum zice documentarul, Luis sau EA, e cat o nuca (nu mai e cat o fasole), creste 1mm pe zi si incep sa se formeze ochii si extremitatile.

Greturile matinale mi-au dat de furca ieri pana dupa-masa. Azi la micul dejun am baut o ceasca mare de cacao cu lapte cu paine inmuiata, ca pe vremuri...mmmmmmm. Nu prea mi-e foame dimineata. ASa ca azi nu am greturi. Mi-e foame. Ma gandesc la un sandwich de Nutella. (VIN IMEDIAT...)

Ieri am adormit tarziu ca m-am uitat la HOUSE asa ca azi m-am trezit (daca se poate numi "trezit") cu ochii lipiti. Si ploua, e mai frig...deci zi nasoala. Singurul lucru bun e ca azi IN SFARSIT NE DAU MASINA...pe la 16:30 (17:30 ora RO) asa ca dupa-masa dam o tura.

Nu am nici un chef de munca, am chef sa dorm. Nu am chef sa vad pe nimeni, si nici sa fiu draguta si zambitoare cu clientii. Ar trebui sa punem un afis: AZI NU ZAMBIM. REVENITI MAINE. (HOY NO SONREIMOS. VUELVAN MAÑANA)

:|

13 noiembrie 2010

38 de saptamani

Joi seara am fost la Capoeira. Am facut mult mai putine miscari decat de obicei, trebuie sa reduc riscul de cadezi, leziuni, etc, ceea ce inseamna ca incet-incet trebuie sa ma reprofilez, si sa incep sa practic alte sporturi, mai linistite. Ca de exemplu: inot, ciclism, aerobic dar la un ritm mai linistit, apoi voi incepe cursurile pentru gravide (gratis, evident).
Saptamana viitoare, joi, am prima intalnire cu "moasa" ("la matrona"). Fiecarei gravide i se desemneaza o moasa care o insoteste pe tot timpul sarcinii, face examenele si analizele de rigoare, o sfatuieste, urmareste evolutia sarcinii si sanatatea fizica si mentala a mamei, apoi participa la nastere si chiar si dupa acest moment. (Ma intreb cine se ocupa de TATA...)

Mi se pare ca mie imi corespunde un "mos", si ca se numeste Jesús.

Cat despre schimbarile care se produc in corpul gravidei...dimineata ma trezesc cu stomacul un pic intors pe dos, dar in nici un moment nu am vomitat...nici pe aproape. Ieri nu am simtit nimic, iar azi doar un pic, simt mai ales ca mi-e FOARTE somn desi eu zic ca am dormit bine si destul azi noapte. E si innorat, e mai frig...

In primele zile mi-a fost greu sa asimilez ca voi fi mama, chiar nu simteam nevoia sa le povestesc tuturor, decat celor mai apropiati. Chiar m-am intrebat daca un bebelus inseamna sfarsitul vietii in cuplu, adica de acum incolo totul se va desfasura in functie de noua viata, toate planurile, concediile, calatoriile, rezervarile la hotel, aventurile (care presupun ca se vor reduce la minim), etc. Dar apoi iti dai seama ca exista o solutie viabila pentru orice problema si ca totul se compenseaza cu un zambet inocent al acelei fiinte mici. Si mi-am mai dat seama ca desi a fost o zi grea, stresanta sau enervanta, cand imi amintesc ca peste cateva luni va veni pe lume LUIS sau....EA (inca nu am gasit nume in caz ca e fetita) parca trece tot.
Ca m-ati intrebat cum se simte noul tata...nu-si incape in piele de bucurie! Se documenteaza, ma ajuta, ma protejeaza... Am vazut un documentar in care ziceau ca viitorul tata dezvolta un spirit protector fata de perechea lui si o empatie puternica care in anumite cazuri inseamna: ingrasare (da, si ei se ingrasa), si nu mai tin minte ce alte simptome.

Bun, inchei aici ca imediat plecam si am cam obosit.

V-am pupat.

Hasta la próxima!

10 noiembrie 2010

38 de saptamani

Am revenit dupa mult mult timp.
Era necesar. Situatia e foarte speciala.
Daca totul merge bine, pana in iulie o sa va tot povestesc cum evolueaza sarcina...mea. :D
Da, o sa fiu mama!
Si Jose tata. :D